Etimologia cuvintelor este o ştiinţă mai interesantă decât pare. Mai ales partea de schimbare a sensurilor de-a lungul timpului.

Să dau şi eu câteva exemple, din limba română:

lume - sensul iniţial al cuvântului luminator era de felinar, schimbarea sensului fiind probabil analoagă cu expresia tot ce-i sub soare

pământ - numele planetei noastre vine de la latinescul pavimentum, adică podea. Ciudat să numeşti o planetă după podea. :-)

dezmierda - vine din latinescul dis + merda, (probabil că aţi ĭnţeles sensul celui de-al doilea cuvânt) -- iar explicaţia este că mama, după ce schimba scutecul pruncului şi a-l curăţa, ocazie cu care era şi mângâiat, dezmierdat, de unde verbul a 'dezmierda'.

inimă - de la anima ĭnsemnând suflet, iar cuvântul suflet de la suflitus, ĭnsemnând suflare.

mişto - chiar dacă DEX-ul spune că vine din ţigănescul "mišto", o alta posibilitate ar fi să vină de la germanul "mit schtock" ("cu baston", adică ĭnstărit)